2020, vin!

Continui, surprinzător, tradiția începută acum 10 ani, ca în fiecare seară de revelion, să pun pe hârtie un despre trecut și un despre viitor.

2019 – un an cu un divorț, cu mult scandal inutil. Primul divorț… Cu multe oportunități, cu multe negocieri. Cu niște proiecte pe care le consider cel puțin super tupeiste: ăla al unei rețele de content și cel al rescrierii constituției statului român. Pe cât scandal cu deja fosta soție, pe atâta curaj și idei crețe.

Mi-e dor de fiică-mea. Punct. Anul 2019 m-a ținut departe de ea.

2020 – un an în care aș vrea să joc cartea bursieră. Cartea lui care dă mai mult. Cartea care îmi spune să dau cei mai bun, ca să primesc cât mai mult. E o filozofie atât de deșteaptă că d-abia acum îmi pică fisa cât de valoroasă e.

În rest, recunosc, mi-am zis că acum, în cumpăna dintre ani, la vreo 10 ani de când am început această tradiție ciudată – de a pune pe ceva digital niște texte în seara dintre ani – am s-o dau în poezie. Glumeam zicându-mi că vine o vreme în viața unui bărbat când tre’ s-o dea în poezie și, în locul acestor texte de revelion să las locul unor poezii, la care să lucrez tot anul și pe care să le public de revelion.

Ori nu am găsit curajul, ori țin la tradițiile deja începute, ori, naiba știe, pur și simplu poeziile pe care le scriu sunt adresate spațiului intimității, familiarității, prieteniilor și oamenilor cu care ai cu adevărat legături. Digitalul încă e ceva mediocru pentru poezie.

Cam atât!

La mulți ani fericiți!

23.45 PM – 31.12.2019

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Salutare,

Este obligatoriu să:

  1. Citești
  2. Înțelegi
  3. Accepți
  4. Ții minte

termenii și condițiile acestui jurnal personal.

Îți este interzis să utilizezi acest site fără să respecți cele de mai sus!