O strategie personală de digital marketing (prezentare)

E construită după mulți ani și multe chix-uri date în proiecte de digital marketing. E construită din experiență în zeci de proiecte. Pare simplă, dar nu e deloc. E foarte complexă.

Strategia se numește before & after și susține că ar trebui ca efortul de digital marketing să fie dozat cu atenție în jurul click-urilor obținute prin expunerea media achiziționată – în jurul celor două puncte simple: înainte și după.

So, here it is (13 slides):

Aici for full screen view (better)

2020, vin!

Continui, surprinzător, tradiția începută acum 10 ani, ca în fiecare seară de revelion, să pun pe hârtie un despre trecut și un despre viitor.

2019 – un an cu un divorț, cu mult scandal inutil. Primul divorț… Cu multe oportunități, cu multe negocieri. Cu niște proiecte pe care le consider cel puțin super tupeiste: ăla al unei rețele de content și cel al rescrierii constituției statului român. Pe cât scandal cu deja fosta soție, pe atâta curaj și idei crețe.

Mi-e dor de fiică-mea. Punct. Anul 2019 m-a ținut departe de ea.

2020 – un an în care aș vrea să joc cartea bursieră. Cartea lui care dă mai mult. Cartea care îmi spune să dau cei mai bun, ca să primesc cât mai mult. E o filozofie atât de deșteaptă că d-abia acum îmi pică fisa cât de valoroasă e.

În rest, recunosc, mi-am zis că acum, în cumpăna dintre ani, la vreo 10 ani de când am început această tradiție ciudată – de a pune pe ceva digital niște texte în seara dintre ani – am s-o dau în poezie. Glumeam zicându-mi că vine o vreme în viața unui bărbat când tre’ s-o dea în poezie și, în locul acestor texte de revelion să las locul unor poezii, la care să lucrez tot anul și pe care să le public de revelion.

Ori nu am găsit curajul, ori țin la tradițiile deja începute, ori, naiba știe, pur și simplu poeziile pe care le scriu sunt adresate spațiului intimității, familiarității, prieteniilor și oamenilor cu care ai cu adevărat legături. Digitalul încă e ceva mediocru pentru poezie.

Cam atât!

La mulți ani fericiți!

23.45 PM – 31.12.2019

Digitalul ne va transforma în apă și pământ

Pe toți, în ceea ce merităm. Toți, fără excepție, proști făcuți grămadă în fața capacităților instrumentelor digitale / programatice, capabile să gândească cu mult peste noi. Cred că va fi o nouă religie, una fun, care pur și simplu o să-și bată joc de capacitățile umane când vine vorba de rațiune, intuiție, judecată, etc.

Și în felul ăsta omul o să rămână inutil și umil în fața capacităților unor mașinării create de chiar inteligența sa.

AI-ul și capacitatea cu care vine o să lase mască întreaga omenire. Cred că e doar o chestie de moment până când ne vom da seama cât de inutilă va fi inteligența umană raportată la ce poate să facă o mașinărie programatică.

una9.ro – Te bagi să rescrii Constituția?

Site-ul își propune să adune în mediul digital o colecție de texte legislative care să fie prinse / cuprinse sau adăugate în Constituție. Sau măcar să fie cunoscute, dezbătute și publicate pe undeva, cumva.

Zic că e o zonă care pur și simplu lipsește din mediul online.

Proiectul își propune să adune aceste texte de la internauți. Adică să facă user generated content la next level. Next level pentru că acest concept al UGC (user generated content), în opinia mea, este mult subestimat, neexploatat și ignorat în societate – cu toate că oferă oportunități fantastice.

Ce face site-ul?

  • Intri pe www.una9.ro
  • Pui un titlu care te arde pe tine
  • Dai acestuia o descriere pe care s-o înțeleagă și alții

Și gata.

Avem un articol, avem un aliniat, avem un punct al unei constituții. Sau măcar avem o idee, o opinie, un punct de vedere. Și nu oricum: unul public, transparent, ce poate fi modificat, dezbătut, discutat, analizat și îmbunătățit de către alții.

De ce a fost lansat site-ul?

În primul rând dintr-o frustrare personală pe care o am în legătură cu acest document (de content) care mi se pare de o absurditate ieșită din comun. Nu voi explica de ce mi se pare așa. Iar în al doilea rând, ca om de content marketing și management, mi se pare un proiect decent în care să te implici.

Ba chiar un proiect plin de provocări.

Ce o să iasă, cu ce va fi finanțat, dacă va funcționa, cum va funcționa – sunt întrebări la care nu am răspuns încă. Mă lasă rece politica cu tot cu politicienii care o practică. Dar acest proiect de content chiar mă atrage, mi se pare interesant.

Tot ce mi-a trecut prin desktop în ultimii 7 ani

Un content manager meseriaș 🙂 este în primul rând un om foarte atent la organizarea propriilor informații, propriilor fișiere, asset-uri digitale, etc. Este un skill hard care te ajută, dacă ar fi să fac o estimare, să economisești cel puțin 20% din timpul alocat activităților profesionale.

Nu, nu sunt un folder obsessed – ba chiar departe de mine o astfel de abordare.

În episodul următor am să dau niște hints despre cum să managiuiești e-mail-urile în mod optim – take it ca și cum ar veni de la un content manager cu 10+ ani experiență.

La început a fost întuneric nu lumină…

Dacă adaugi expresia asta în fața oricărei concluzii pe care o formulezi cu privire la orice, îți dai seama că e absurdă existența.

Ea (expresia) te obligă ca în orice punct al existenței tale să iei aminte că s-ar putea ca în realitate, atunci când te crezi tu la liman, la lumină, la vreun nivel existențial, spiritual sau intelectual superior, ori pe culmile vreunui achievement mental absurd, să nu cumva să te afli, în realitate și pe bune, în porumb. În gard. În p….. cu satelitul. Adică te afli în realitate nicăieri.

Dacă iei în serios expresia asta, arunci prezentul și-l transformi în început. E un lucru mare ăsta. Să tratezi prezentul la valoare de început. Dar să consideri că ești în beznă în mai orice punct al prezentului, în orice moment al existenței tale, înseamnă că arunci viitorul într-un adevărat ideal.

Și e o filozofie smart.

Multora n-o să le pice bine, pentru că (expresia) izbește puternic în mândria umană. Iar asta e crimă și pedeapsă capitală. Să faci război cu mândria umană e ceva care, mie unul, mi se pare un lucru nobil. Îmi place mult chestia asta a războiului cu mândria umană. Pentru mine e un fel de artă. E în sinea ei o disciplină. Teologicește vorbind, dac-o gândești bine, e chiar un război cu, poate, cel mai mare păcat. E chiar războiul cu păcatul capital sau inițial – nu-mi aduc aminte acum pe moment.

D-aia în acest război spiritual expresia – la început a fost întuneric nu lumină – e o armă de război redutabilă. Zic io.

Toți suntem content managerii gândurilor noastre

Cum gestionăm, cum vibrăm, ce băgăm în seamă sau ce ingropăm în uitare din tot ce ne produce nouă mintea ține de cât de buni suntem ca administratori ai gândurilor noastre.

Ce punem pe hârtie, ce aducem la cunoștința altora, iar ulterior ce punem în practică, dând crez unui gând, ține de personalitatea noastră. Cât investim în gândurile noastre, din toate punctele de vedere, e o altă problemă. Chiar și ce uităm ne reprezintă ca și manageri ai conținutului din capetele noastre.

E o meserie frumoasă asta de content manager.

Astăzi fac 26 de ani…

set fotografii făcute acum vreo 2 săptămâni

Asta pentru că 10 ani i-am pierdut pe traseu. Am făcut un popas 😜🤡

Azi, în ziua în care împlinesc (și sărbătoresc) 36 de ani, bag de seamă, trăiesc la cumpăna unui paradox: ieri a fost ultima zi din prima parte a vieții, iar azi e prima zi din ultima parte a vieții.

În România speranța de viață e undeva la 75 de ani. Speranța mea personală de viață este undeva la 70. Am scăzut vreo 5 pentru că am avut un lifestyle relativ nesănătos, care zic/cred că și-a pus amprenta de trecere mai rapidă în neființă.

Deci cam asta zic eu că e cumpăna 35-36 în 2019.

E un paradox. Dacă te apuci să urci un munte ai o idee 100% relativă cum că traseul durează N ore până ajungi la cabană. Dacă îți bagi picioarele și faci un popas de 3 ore pe un traseu de 1 oră ajungi în 4. În viață, dacă faci sau nu popas, la aprox. 75 de ani ai ajuns la destinație. Că vrei, că nu vrei. Cu bine, cu rău. Ești acolo cu siguranță. Te poți baza pe asta.

Însă pe un traseu montan nu te poți baza pe nimic…

Pe un traseu montan se spune ceva de genul: vom ajunge la destinație pe la…. în jur de…. însă depinde de cum te miști sau dacă te miști. Pe un traseu montan de 1 oră poți să faci un popas și de 100 de ore. Și astfel dai peste cap timpul exact. Poți, la dracu, să abandonezi traseul și nu mai ajungi deloc.

Pe drumeția vieții, din păcate, nu poți face popas și nici nu poți abandona călătoria.

În aproximativ 658,800 de ore ajungi la destinație vrând-nevrând. Ajungi la cabană. Nu prea ai cum să te pierzi pe traseu. Ai pornit, ai ajuns. Ai șanse mai mari să ajungi accidental mai repede la destinație. Pe un traseu montan s-ajungi accidental mai repede la destinație este atipic dar posibil. În viață, în schimb, accidental nu prea poți poți să nu mai ajungi deloc:

  • Știți, din greșeală, n-am ajuns la destinația finală a vieții… 💀
  • M-a atacat un urs pe traseu: am luat-o la fugă, mi-am pierdut o șosetă, era să pic într-o prăpastie (groapă 😱) și m-am răzgândit: eu nu mă mai duc acolo! Mi-e frică de urși. Nu vreau să ajung la cabana din lemn, din groapă 😜😂😁 . Traseul nu-mi priește, mă duc în altă parte, vreau altă destinație exotică….

În viață pleci din punctul A și ajungi cu certitudine în punctul Z. Traseul este irelevant. Pe munte pleci din A și ajungi, dacă vrei, în Z. Traseul este obligatoriu. Pe munte pleci la ora 0 și ajungi la orice oră sau nu mai ajungi deloc. În viață, în schimb, pleci la ora 0 și ajungi cu certitudine când se face și-un sfert, cu plus/minus ceva, acolo…

Salutare,

Este obligatoriu să:

  1. Citești
  2. Înțelegi
  3. Accepți
  4. Ții minte

termenii și condițiile acestui jurnal personal.

Îți este interzis să utilizezi acest site fără să respecți cele de mai sus!